Visul american este acel vis al unei ţări în care viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi, cu posibilităţi pentru fiecare, în funcţie de abilităţi și rezultate.(…) Visul american nu se referă la maşini şi venituri mari, ci mai curând la o ordine socială în care fiecare bărbat sau femeie are dreptul să-şi obţină statutul social pe care-l doreşte, dacă este capabil, astfel încât să-i fie recunoscut meritul, indiferent de condiţia socială din care provine”.

(„Epica Americii” de James Truslow Adam, 1931, cartea în care apare pentru prima dată și este definită celebra sintagmă)

La începutul secolului XX, America era pământul făgăduinței pentru o lume întreagă. Visul american a pătruns și la noi, până în cele mai ascunse sate dintre dealurile Transilvaniei. Pentru multe familii de sași, din munca istovitoare în uzinele și fabricile din Chicago, Detroit sau Cleveland se fabrica o nouă viață, după rețeta infailibilă a fericirii.

sursa foto: Siebenbuerger.de

Ungurei, mai demult Gherghișa, Ungureni (săsește Gergestref, germ. Gergeschdorf, Gergesdorf, magh. Gergelyfája, Gergelyfalva) este un sat din județul Alba. Locului i s-a dus vestea că aici se bea vin mult și bun, că oamenii sunt harnici și pământurile roditoare.

La începutul secolului trecut, în Ungurei locuiau aproximativ o mie de sași. În speranța unei vieți mai bune și urmând un val de imigranți de prin părțile acestea, mulți au luat drumul Americii. Unii aveau să își piardă pentru totdeauna urma acolo, îmbătați de promisiunile și realizările noului început, alții vor trece Oceanul înapoi, mânați de dor și cu povara aripilor frânte. În definitiv, o loterie la care biletul era plătit cu multă muncă și sacrificii.

De la Ungurei la Cleveland, OH și înapoi. Saga unei familii – bunicii

Destinul a făcut ca Ștefan și Maria Fising să se întâlnească în Cleveland, în 1904. Amândoi veniseră separat din Transilvania și aveau să afle că locuiseră cândva tocmai în preajma Ungureiului, la doi pași unul de celălalt. S-au căsătorit un an mai târziu și au avut doi copii, pe Martin și pe Maria Fising. Dorul și speranța că pot reîncepe o viață bună acasă i-au făcut ca în 1909 să ia tot ce agonisiseră trudind în America și să se întoarcă în Ungureiul lor.

Stefan și Maria Fising, copiii Maria și Martin Fising, 1909.
Copyright: Tom Fising, arhivă de familie

Martin și sora sa, Maria Fising, 1926
Copyright: Tom Fising, arhivă de familie

sursa Foto

Visul american, partea a doua. Copiii 

Curând însă a început Primul Război Mondial. Ștefan Fising a fost printre cei grav răniți pe front și moare la scurt timp după ce revine din război. Rămas stâlpul casei, băiatul său, Martin, a trebuit să renunțe la școală și să muncească pentru a-și întreține mama și sora.

Vremurile erau însă prea aspre pentru Martin, pe atunci doar un adolescent. Așa că în iulie 1926, Martin, de 17 ani, și sora sa, Maria, de 20 de ani, traversează din nou oceanul, până în Clevelandul lor natal. Fiind născuți acolo, erau deja cetățeni americani, deci puteau continua acum visul din urmă cu douăzeci de ani al părinților.

Martin și Maria și-au întemeiat propriile familii în Cleveland, OH, și nu și-au mai văzut niciodată mama rămasă în Ungureiul copilăriei.

Martin și Maria Fising, la bordul vasului S.S. Vendam, în drum spre SUA, 1926
Copyright: Tom Fising, arhivă de Familie

„Who do you think you are?” În căutarea rădăcinilor, din Cleveland la Ungurei. Nepotul

Who do you think you are? este o emisiune TV difuzată în SUA. Într-o seară, urmărind show-ul în fața televizorului, Tom Fising și-a amintit istoriile auzite de mic în familie, despre locurile de baștină ale bunicilor, locuri pierdute undeva negura amintirilor, într-un tărâm necunoscut și îndepărtat: Transilvania.  A căutat în hățișul paginilor  de Internet, pe site-uri precum ancestor.com și altele de acest gen și a reușit să umple pas cu pas căsuțele goale ale arborelui său genealogic. Așa a aflat locul exact din care strămoșii săi au pornit în urmă cu un secol: Gergeschdorf, Siebenbuergen.

Urmând chemarea rădăcinilor, Tom a venit în România pentru prima dată în 2011. Ce a găsit atunci și în celelalte călătorii ce l-au adus aproape în fiecare an, ne arată pe blogul său dedicat călătoriilo pe urmele bunicilor și străbunicilor, aici.

Tom a filmat drumul pe care a venit pentru prima dată în satul bunicilor săi. Același drum șerpuit, pe care se întorceau și străbunicii săi, acum un secol, din America. Prin el, cercul se închide. Visul american a devenit visul împlinit de a reveni acasă.

Biserica evanghelică din Ungurei.
Foto: povesti sasesti, iunie 2013

DEAR TOM,

it was such a pleasure to discover your story! Thanks for sharing it with us!