Punct pe cruce, după desen, în urma acului, în pleata timpului. Oma coase păuni. Păunii păzesc Copacul Vieții. Cu mâinile ei mici, translucide, de înger, nu-i pictează doar pe materiale. Le coase și un suflet.  Peste ani, în casa nepoților, păunii de pe ștergare îi vor purta mai departe tinerețea.

Pat săsesc cu perne brodate, muzeul săsesc de la Viscri/Deutsch-Weisskirch.
Foto: Mihaela Kloos

Atenția pentru detalii și lucrul bine făcut se reflectă în portul tradițional și pe obiectele de mobilier sau decorative din casa săsească. Pe lângă funcționalitate, lucrurile sașilor trebuiau să fie frumoase, minuțios împodobite, după tipare străvechi ce defineau un stil recognoscibil, unitar.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

În arta brodatului, saşii folosesc motive decorative migălos cusute, de inspiraţie renascentistă, dar și cu influențe orientale și occidentale. Există un repertoriu bine definit de imagini florale, astrale, avimorfe și zoomorfe. Cusăturile complicate sunt dispuse simetric, în fâşii strict delimitate şi înconjurate de o abundență florală. Broderiile descriu tablouri pictate din vârf de ac, cu o simbolistică ce se cere descifrată. Dintre flori, cele mai frecvente sunt lalelele – ospitalitate, mândrie, deschidere și rodia (mărul de granat) – motiv de inspirație orientală, simbol al regenerării, reprezentat sub formă de pom iranian, receptacul pentru elixirul vieții. Păunul, ca simbol al fertilității și bogăției, cocoșul – putere, porumbelul – dragoste, caii, cerbii sunt alte imagini din gama tradițională a artei brodatului. Dintre elementele fitomorfe, alături de mărul de granat, apar frecvent bradul – eternitate și vița de vie – viață, abundență.

Rânduiala ca la sași

Cusăturile  erau realizate cu arnici roşu, galben, negru, albastru, pe blănuri de oaie, pânze de in sau bumbac imaculat, țesute în casă. Zonele locuite de sași aveau motivele, cromatica și tehnicile specifice, reflectate în costumele pe care le purtau cu mândrie, în viața cotidiană sau la sărbători. Broderiile ce împodobesc șorțuri, pieptare, cojoace, cuverturi, fețe de masă sau ștergarele sunt expresia dorinței țărăncii săsoaice de a-și ține casa frumos aranjată și de a-și exprima bunăstarea. Adesea, pânzele și pernele înfoiate din camera de paradă (din față) purtau anul, zicători sau mesaje de credință și numele „găzdoaiei” (femeie înstărită) care le-a brodat.

sursa foto

Hieroglife cusute

Arta broderiei săsești transmite nu doar estetic, ci și semnatic, informații despre ritualurile și ritmurile vieții, având valoare de patrimoniu:

„Aşa cum obiceiurile şi tradiţiile reprezintă conţinutul spiritual al unei comunităţi săseşti, preluate ca model de la o generaţie la alta, tot aşa ornamentaţiile de pe pânză (…) cu semnificaţiile lor, reprezentând plante, animale sau lucruri – trebuie să fie ordonate, să fie scoase din anonimat şi din uitare (…). O colecţie de modele vechi şi broderii pe pânză este ca o colecţie de poveşti şi zicale înţelepte, care au fost povestite odată de mult dar acum au dispărut. Ceea ce a mai rămas sunt litere indescifrabile şi formele lor ornamentale. Pe broderiile de pe pânză se oglindesc comportamentul ţăranului, portul său de sărbătoare, gesturile, mersul, felul de a vorbi demnitatea sa şi multe altele…”

spunea Emil Sigerus în Prefața la Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei, din 1906 – o mapă cu planșe de referință pentru broderia săsească, reeditată de-a lungul timpului la München, Innsbruck și Oxford.

Foi din mapa cu modele de broderie tradițională a lui Emil Sigerus